0

Am învățat că opinia nu îmi aparține

 

În liceu am învățat că opinia nu îmi aparține. Opinia este a masei. I se spune opinie personală doar pentru a lăsa impresia că asta e ceea ce crezi tu, să îți dea un sentiment de apartenență și de merit asupra acelor gânduri. Dragi profesori, nu mai e comunism să înghițim idei doar pentru a  uniformiza masa și pentru a ne păstra la același nivel al prostiei. Nu ne mai amestecați în masă. Elevii nu sunt stimulați să își formeze o opinie despre ce învață. Li se pun texte în față și li se spune că asta este corect și să învețe asta, eventual cuvânt cu cuvânt. Am dreptul la opinie doar formal pentru că atunci când chiar vreau să fac asta mă lovesc de lipsa surselor care să mă inspire să gândesc singură, fie de “e greșit”.  E părerea mea. E ceea ce cred eu și nu are nimeni dreptul să îmi spună că ceea ce gândesc e greșit! Și mai presus de toate, nu fără contra-argumente! Nu poți să îmi spui că e greșit doar pentru că nu e la fel cu ce scrie în carte. Lasă-mă să îmi spun părerea, de ce cred eu asta. Și să spună și X ce aprobă din ceea ce spun eu și ce nu. Ca apoi H, Q, T și B să spună și ei ce cred despre ce se discută. Pentru că doar așa mă poți convinge. Nu o să înghit o idee doar pentru că îmi spui tu că așa trebuie să gândesc. Vasăzică, de ce TREBUIE? Ca să fiu la fel ca ceilalți, să ne împotmolim cu toții în aceleași idei învechite, care nu permit progresul. Lăsați-ne să discutăm, să dezbatem, căci așa ne vom dezvolta inteligența. Dar programa nu permite așa ceva. Dacă tot studiem 4 ani de zile literatură română, de ce să nu avem și ore în care să dezbatem ce credem noi despre cărți? Poate și despre unele care nu sunt în programă. Iar dacă tot vorbim de programă, de ce e prevăzută doar literatura română în ea? Am devenit centrul universului literar peste noapte? Nu. Dacă voi vreți să ne faceți să credem asta vă înșelați, vă păcăliți pe voi. Pentru că noi avem acces la informație, dar este păcat că puțini dintre noi și ajung la ea. Este un paradox al societății: cu cât avem mai mult acces la informație cu atât o căutăm mai puțin. Marea majoritate ajunge să înghită ce ziceți voi și atât. De ce să nu cunoaștem scriitorii mari din literatura universală? Scuza noastră este că dacă și româna s-ar fi bucurat de prestigiul unei limbi universale, autorii noștri ar fi fost mai apreciați. De parcă nu au fost traduse. Nu așa faceți elevii să aprecieze literatura română. Eu una am deja o reținere față de autori români, dar am găsit persoane care să îmi recomande opere chiar reușite. Vreau să învăț într-un mod interactiv și care permite libertatea de opinie.

0 Comments

  1. Trăim într-o lume profund coruptă, iar lumea suntem noi. Ne place sau nu, asta este realitatea…ireală. Individul nu poate fi asfel, adică indivizibil, dintr-o bucată, pe picioarele sale, deoarece el este corupt la toate nivelurile educației familiale, școlare, sociale (economic, politic și religios). Discuția este cuprinzătoare, foarte actuală, iar o dezbatere pe această temă presupune o abordare exhaustivă, ceea ce este aproape imposibil în câteva cuvinte, sau articole. Până nu ne vom ocupa de realitățile noastre interioare, nu vom putea desluși capcana în care ne aflăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.