0

Ani de liceu #12Forever

We all belong to a tribe

It’s good to know this one’s mine

Yeah, we on fire like that

Gavin DeGraw – Fire. Melodia în care ne-am regăsit noi, 12F, acum un an, la festivitatea de absolvire. O clasă de filologie bilingv engleză de la C.N. „Al. I. Cuza” din Ploiești care a adunat 29 de fete și 7 băieți. Ne-am înțeles, am avut conflicte minore și stupide foarte rar, am jucat lapte gros și am făcut hora în clasă, ne-am distrat în pauze și ore, dar What happens in cell 33, stays in cell 33, așa că mai multe detalii nu dau aici. 

Defilarea noastră cu coregrafie poate fi văzută aici: https://www.facebook.com/alexandru.enache.779/videos/483960221751663/?pnref=story

Cum de am ajuns să avem robele acelea mov? Ei bine, noi ne-am hotărât mai greu ce culoare să aibă eșarfa de la robele negre de parcă ar fi fost vitală acea alegere(tabăra somon și tabăra turcoaz. Îmi aduce aminte de paintball vs. lasertag :)) ) așa că am amânat până când nu mai găseam de unde să închiriem robe. Până la urmă am găsit pe cineva care ni le-a promis, dar care s-a lăsat așteptat până aproape de ora defilării. Omul promisese că vine. Se făcea târziu și a început să nu mai răspundă la telefon… Panică! Eram îmbrăcați fiecare cum a vrut și defilarea ar fi arătat dezastruosașa, dar neavând altă soluție am zis #aiae. Dar o minune s-a întâmplat și o colegă de liceu cunoștea o firmă care se ocupa cu robe, i-a sunat și în cel mai scurt timp posibil au ajuns la noi. (mulțumim!) Ne-am îmbrăcat repede cu acele robe mov pe care ni le-au adus și am fost gata la timp pentru defilare. Am avut emoții teribile, dar totul e bine când se termină cu bine 🙂 

Dacă vă plictisiți vreodată puteți să sunați la drăguțul domn care ne-a lăsat baltă, fără robe, în ziua defilării: 0764 222 244. Noi l-am spamat cu mesaje și apeluri atunci. L-am sunat din nou acum câteva săptămâni când am avut o întâlnire cu colegii și i-am mulțumit pentru întâmplare. A râs, a mulțumit și el și a închis.

Ce-i cu talpa aia pe tavan? 

În vara lui 2012 am fost la Sibiu în excursie unde am prins Festivalul Internațional de Teatru, iar în una dintre zile a cântat Smiley în Piața Sfatului. La Dead Man Walking am început să dansăm o mini-coregrafie în mijlocul oamenilor care și-au luat ochii de pe Smiley și au început să ne filmeze pe noi. (tare drăguț ar fi să apară cumva o filmare și să o vedem și noi)

Nemuritooooori, învingători din simpli visătooori

Am colindat câțiva profesori, am prăjiturit pentru prieteni, am făcut din bănci paturi, am făcut multe, multe, multe, multeee… poze, ne-am mâncat mâncarea unii altora, am făcut scenete, am fost spiritul petrecerilor și majoratelor și câte și mai câte…

a-a- Ah Ha
a a a a a a H
T U U U U u u u u u
E E LE e oo noo ra.

Mă uit la filmulețele și pozele noastre și îmi e tare, tare dor.

Am fost cei mai fani alături de doamna dirigintă și de toți ceilalți profesori dragi.

#13Forever

0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *