0

Cum se observă originea animală a oamenilor la metrou

metrou-bucuresti-640x360

Se manifestă un fenomen interesant atunci când oamenii se află în apropierea stațiilor de transport în comun care se intensifică atunci când ajung la ele și ating punctul culminant atunci când vine mijlocul de transport în stație. Oamenii pleacă de acasă grăbiți, îngrijorați că nu vor ajunge la timp la job/ facultate/ liceu/ etc, iar în această grabă uită că nu sunt singurele persoane de pe stradă și fug țintă indiferent de obstacolele pe care le întâmpină. Prin urmare se lovesc de oamenii de pe drum, mai dau câte una strategic cu geanta, se aruncă în fața mașinilor, totul ca să câștige această întrecere.

Cum depistăm boala cetățeanului grăbit? Se observă din privirea agitată care caută întotdeauna calea mai rapidă și din viteza cu care merge fără control. O să iau exemplul metroului pentru că pe acesta îl folosesc, aplicându-se analog și la celelalte mijloace de transport în comun. Cetățeanul nostru se îndreaptă către stația de metrou la ora 8:22. Își face loc printre ceilalți oameni către primele 2-3 aparate de validat cartela unde este coadă (în timp ce celelalte sunt libere), aleargă pe scări și pe peron se chinuie să se bage cât mai în față. Sosește metroul și se pune în fața ușilor ca să intre primul! Nu contează că mai întâi trebuie să se coboare, el va trece prin ei și va urca PRIMUL! Îi înjură pe cei care vor să iasă și se lovesc de el. De ce sunt așa mulți, frate? Câți mai sunt că vreau să intru și eu odată! Ajunge în metrou și vânează primul scaun liber pe care îl vede. Nu contează dacă în jurul lui sunt alte persoane care poate ar avea mai multă nevoie de acel loc. Marea provocare apare la stația Piața Unirii! Cetățeanul nostru trebuie să ajungă la M2. Iese din metrou, bineînțeles, făcându-și loc printre ceilalți oameni care oricum coborau și ei și se duce la scările rulante unde este o adevărată luptă. Pasajul este plin de oameni pe ambele sensuri, dar nu-i nimic! Eroul nostru își face loc! Ajunge pe peron pentru direcția Pipera. Se află sub presiune. Zecile de oameni care ocupă peronul sunt un obstacol și mai mare. Își face ușor loc printre ei. Sosește trenul. Oamenii se chinuie să încapă prin culoarul înghesuit creat de cei care așteaptă. Ultimele câteva persoane au de suferit pentru că abia reușesc să iasă de avalanșa care deja începe să îți facă loc în metrou. În protagonistul nostru crește adrenalina! Metroul este plin de nu poți să arunci nici măcar un ac. Nu e nimic! Nimic îl poate învinge! Se aruncă peste oamenii care stau în dreptul ușii! Se aude penibilul anunț pentru o societate care nu se afla la Jocurile Foamei Stimați călători, vă rugăm permiteți închiderea ușilor! Următorul tren sosește în aproximativ un minut!”. Însă anunțul nu îl intimidează pe cetățean. El rămâne acolo, iar ușile se lovesc de el în încercarea de a se închide. Anunțul se aude din nou, iar el se împinge și mai tare în ceilalți oameni. Ușile se închid după a doua încercare. După câteva stații ajunge victorios la destinație.

Am exagerat în unele momente doar ca să evidențiez disperarea cu care unii oameni se confruntă zi de zi. Tot stresul acesta e dăunător pentru cei din jur. Nu se fumează la metrou, dar toată această atmosferă emană o energie negativă pentru toți ceilalți. Dacă nu ne-am mai înghesui, dacă am avea respect pentru cei de lângă noi, dacă am înțelege să mai așteptăm un minut pana la trenul următor, poate că nu am mai fi așa nervoși când ajungem la destinație. Un profesor de la curs ne-a pus problema de a număra câte persoane zâmbesc la metrou. Tinde spre zero în special când este foarte aglomerat… Credeam că până în secolul 21 s-au limitat instinctele animalice în om, dar se pare că ele încă ies la suprafață.

0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *