0

Programa pentru BAC -română

 

La română nu am înțeles niciodată de ce nu pot să am o altă părere despre o operă decât cea din cartea de comentarii. Am citit povestea, o filtrez cu mijloacele mele, prin experiențele mele și compar și judec în funcție de trăirile mele. Poate că pentru mine nu mai e relevant să citesc romane întregi despre modul de gândire al unor țărani. Și chiar nu e! Dacă de curiozitate voi vrea vreodată, voi citi. Însă pentru mine a fost un chin să citesc Ion, iar la Moromeții m-am oprit pe la pagina 60. În programa de BAC sunt prea multe opere despre țărani : Moromeții, Ion, Baltagul, Moara cu noroc…  și nu sunt atât de relevante pe cât ar putea fi multe alte opere. Acum nu demontez tot ceea ce presupune o astfel de tematică. Dar faptul că mi-au fost băgate pe gât idei cum că Ilie Moromete are un “spirit contemplativ, inteligent și ironic“ m-a determinat să am o aversiune față de tot ce înseamnă literatură tradițională. Eu nu văd lucrurile în felul acesta. Iar în momentul în care se afirmă astfel de păreri opuse celor universal acceptate primești priviri de parcă tocmai ai afirmat că ai ucis în serie 7 pisici. Înțeleg valoarea operei, îi apreciez pe scriitori, dar pentru mine este de-a dreptul plictisitor cum îi ia 5 pagini să iasă din casă, să ajungă până la poartă, să o deschidă, să treacă de ea și să o închidă înapoi în urma lui. Dacă mă obligați să citesc ceea ce nu mi se potrivește (pentru că fiecare persoană are un tip de literatură preferată sau mai multe), măcar lăsați-mă să spun ceea ce cred eu despre ceea ce m-ați pus să citesc. Problema este că elevii sunt puși să citească acest gen de opere și astfel să ajungă să nu le placă lectura, când există zeci și sute și mii de alte cărți diferite care pot fi pe placul cuiva. Se descurajează orice fel de inițiativă în ceea ce privește cititul. Și se plânge lumea că tinerii nu mai citesc… Și ce faceți în privința asta? Le băgați și mai mult pe gât ceea ce nu li se potrivește în loc să îi încurajați să încerce diferite genuri și stiluri până măcar să agreeze unul, dacă nu chiar să se îndrăgostească de el.

În ceea ce privește poeziile apare altă problemă. Fiecare poezie, fiecare vers, fiecare sintagmă și fiecare cuvânt poate însemna ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Are o altă valoare. Fiecare dintre noi simte în propriul fel acele versuri. Căci poeziile nu au venit cu legenda autorului ca să știm exact la ce s-a referit. Cel mai bine ar fi ca elevii să fie învățați să interiorizeze poeziile și să le poată da un înțeles propriu sau să înțeleagă de ce e așa cum scrie în cartea de comentarii.

Avem o programă ca acum zeci de ani și aparent nimănui din conducere nu îi pasă suficient cât să gândească o schimbare.

0 Comments

  1. bun argument. bravo Valentina.
    Aceiasi dilema am avut-o si eu.. De ce dumnezeu am fost chinuit cu o literatura anosta…ma refer la romanele traditionale.. si mda, cireasa de pe tort, la istorie m-a ucis ca orice subiect era, avea legatura cu Romania si contextul european.. asta era prin 2008. Oare si acum e tot la fel?

  2. Putin egoist articolul…si umbrit de perspective….
    De ce Sa nu vezi mai departe de un simplu „taran” …? De ce Sa nu vezi un vocabular, schita unui discurs etc.. Sunt cateva afirmatii precoce… Le vei aprecia abia la momentul potrivit!
    Cat despre opina fiecaruia..cred ca da! Pe undeva ai dreptate…insa si disciplina impunerii are un sens! O Sa le recunosti peste cateva clipe grele pe care viata o Sa ti le buseasca de cap!

    • Poate ca imi voi da seama de valoarea lor intr-un fel, candva. Dar esenta este ca sunt prea multe astfel de opere cand ar fi mai bine sa se puna accentul si pe altceva. Sunt de parere ca trebuie sa evoluam. Da, cunoscand fundamentul, dar nu pastrand gandirea aceea veche.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.